SCURT ISTORIC AL EVREILOR DIN TÎRGU MUREŞ

De-a lungul Mureşului în secolul XVII-lea s-au stabilit primele familii evreieşti, ca în secolul următor, Târgu Mureş să aibă cea mai mare comunitate evreiască dupa Alba Iulia.  Prima comunitate s-a format la Nazna și Sâncraiu de Mureș, în prima jumătate a sec. al XVII-lea. Treptat evreii apar în urbe, iar în 1829 se consemnează numele primilor doi evrei stabiliți în urbe: József Vojtitz și Izsák Schwartz. Deși magistratura orasului respingea stabilirea evreilor în oraș, recensământul din 1850 arăta că din din 8719 locuitori, 249 erau evrei; in oraș se stabilește și rabinul Mór Fürst, care va oficia până în 1870.

Revoluția de la 1848-1849 a adus o cotitură favorabilă în viața evreilor, care și-au asumat prima oară  un rol colectiv. În 1867, Ungaria acceptă parteneriatul politic cu Austria, care pentru evrei, semnifică recunoașterea egalității cultului mozaic cu a celoralte culte religioase. Paradoxal, libertățile civile obținute duc la scindarea în trei direcții de cult: ortodoxă, status quo ante (conservativă) și neologă (reformatoare). În Tg-Mureș, comunitatea se separă în două comunități, una ortodoxă și una de orientare liberală, „status quo ante”,  așadar cu două lăcașe de cult, situație care se va menține până în 1944. Obținerea drepturilor civile, amplifică procesul de asimilare benevolă, fenomen tipic în Europa liberală a sec. al XIX-lea. Evreii orășeni aleg cultura și limba maghiară, așa cum alții vor opta pentru cea germană.

            Primul lăcaș de cult datează din 1862, prima școală publică israelită din 1880, mutată în 1890 pe actuală stradă Horea, iar în ziua de 2 februarie 1889 se pune piatra de temelie a Sinagogii Mari a comunității status quo, proiectată de arhitectul vienez (evreu) Jakab Gärtner, pe strada Școlii (actuala Aurel Filimon).

 Anul 1918 reprezintă un moment de cotitură pentru evreii din Transilvania, care sunt puși în fața unor alegeri existențiale, într-o lume buversată de noi ideologii, îmbrăcând toate orientările, de la ultraortodoxism şi hasidism la liberalism, vizibile mai ales în  sionism, o cale revoluționară în lumea evreiască. În 1910 găsim în oraş 2755 de evrei, iar  recensământul din 1930, numără 4828 de evrei, faţă de 22.387 maghiari și 9.795 români.

Efervescenţa economică din perioada interbelică, datorită infuziei de capital străin, dar şi politicii statului român de stimulare a dezvoltării economice, este oglindită și prin creşterea a numărului evreilor, la 7.500 de suflete. Îi găsim cu predilecţie în perimetrul delimitat de actuala Piaţa Trandafirilor, str. Revoluţiei, str. Mihai Eminescu, str. Sinaia şi str. Horea, în care sunt situate cele două sinagogi, casa de cultură, clubul, școala evreiască, baia rituală, la care se adaugă clădiri particulare – palatul „Apollo”, hotelul  „Splendid”, în casa Révész, reședința Bürger.

Evreii își aduc aportul în dezvoltarea economico- socială și culturală a orașului. Printre figurile de seamă găsim fondatori de întreprinderi (Albert Bürger József Székely), negustori, medici, bancheri, avocați (Andor Fekete) literați (Ernő Salamon, István Gábor, László Sebestyén), ziariști, actori, oameni politici de diferite orientări, mici meseriași.

După ocuparea în 1940 a Ardealului de nord, evreii suferă rigorile legislației antievreiești: în 1942 bărbaţii incorporabili sunt trimiși în detaşamentele de muncă forţată, iar în mai-iunie 1944, 7500 de femei, bătrâni şi copii ajung în lagărele de exterminare fasciste, de unde nu se vor mai întoarce niciodată 5943 de ființe.  După 1945, cele două comunităţi s-au comasat în actuala comunitate de rit status-quo ad ante, cu sediul în această clădire. În 1960 comunitatea număra 800 de membri. În prezent, Comunitatea Evreilor din Tg.-Mureş cuprinde aproximativ 200 de membri, incluzând şi membrii neevrei ai familiilor.